iGCSE History: 20th Century International Relations - KQ4 Causes of the Cold War (Mai 2024)
Linia Oder – Neisse, granița poloneză-germană, concepută de puterile aliate la sfârșitul celui de-al doilea război mondial; a transferat o mare parte a teritoriului german în Polonia și a fost o problemă de conținut între Republica Federală Germania (Germania de Vest) și blocul sovietic timp de 15 ani.
chestionare
Un studiu de istorie: cine, ce, unde și când?
Unde a avut loc Târgul Mondial din 1939?
La Conferința de la Yalta (februarie 1945), cele trei mari puteri aliate - Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Statele Unite - au mutat înapoi granița estică a Poloniei cu Uniunea Sovietică spre vest, situându-l aproximativ de-a lungul liniei Curzon. Deoarece această așezare a implicat o pierdere substanțială a teritoriului pentru Polonia, Aliații au convenit, de asemenea, să compenseze statul polonez restabilit prin mutarea frontierei de vest mai departe spre vest, în detrimentul Germaniei.
Însă aliații occidentali și Uniunea Sovietică nu au fost de acord în mare măsură asupra locației exacte a noii frontiere. Sovieticii au făcut presiuni pentru adoptarea liniei Oder-Neisse - adică, o linie care se extinde spre sud de Świnoujście pe Marea Baltică, trecând la vest de Szczecin, apoi urmând râul Oder (polonez: Odra) până la punctul de sud de Frankfurt unde se află li s-a alăturat râul Neus Lusazian (polonez: Nysa Łużycka) și a mers de-a lungul Neissei până la granița cehoslovacă, lângă Zittau. Statele Unite și Marea Britanie au avertizat că o astfel de soluționare teritorială nu numai că ar implica deplasarea prea multor germani, ci și ar transforma Germania într-un stat nemulțumit și nerăbdător să își recupereze pierderile, punând astfel în pericol posibilitățile unei păci de lungă durată. În consecință, Aliații de Vest au propus o frontieră alternativă, care s-a extins de-a lungul râului Oder și apoi a urmat un alt râu Neisse (Glatzer Neisse, sau Nysa Kłodzka), care s-a alăturat Oderului într-un punct dintre Wrocław (Breslau) și Opole. La Ialta nu s-a luat nicio decizie cu privire la frontiera germano-poloneză.
În momentul în care liderii aliați s-au reunit din nou la Conferința de la Potsdam, în iulie-august 1945, Armata Roșie Sovietică ocupase toate țările de la est de linia propusă de sovietice Oder-Neisse, iar autoritățile sovietice au transferat administrația terenurilor în un guvern provizoriu pro-sovietic polonez. Deși Statele Unite și Marea Britanie au protestat cu stăpânire împotriva acțiunii unilaterale, au acceptat-o și au convenit să pună tot teritoriul de la est de linia Oder-Neisse sub control administrativ polonez (cu excepția părții de nord a Prusiei de Est, care a fost încorporată în Uniunea Sovietica). Confratierii din Potsdam au permis, de asemenea, polonezilor să-i deporteze pe germanii locuitorilor din zonă în Germania. Dar au părăsit desenul ultimei granițe polono-germane pentru a fi determinat de o viitoare conferință de pace.
Republica Democrată Germană (Germania de Est) a semnat un tratat cu Polonia la Zgorzelec (germană: Görlitz) la 6 iulie 1950, care a recunoscut Linia Oder-Neisse drept granița sa estică permanentă. Germania de Vest a insistat însă că linia nu era decât o frontieră administrativă temporară și a fost supusă revizuirii unui tratat de pace final. Germania de Vest a continuat să refuze recunoașterea liniei până în 1970. La acel moment, guvernul vest-german, care timp de câțiva ani se străduia să-și îmbunătățească relațiile cu statele est-europene, a semnat tratate cu Uniunea Sovietică (12 august 1970) și Polonia (7 decembrie 1970), recunoscând Linia Oder-Neisse drept frontiera legitimă și inviolabilă a Poloniei. Această recunoaștere a fost confirmată în negocierile care au dus la reunificarea Germaniei în 1990.
