Zona consiliului Angus, Scoția, Regatul Unit
Zona consiliului Angus, Scoția, Regatul Unit
Anonim

Angus, fostul Forfarshire, zona de consiliu și județul istoric din estul Scoției, delimitată la est de Marea Nordului și la sud de Firth din Tay. Zona consiliului se află în întregime în județul istoric Angus, care include, de asemenea, orașul Dundee și o mică zonă la sud de Coupar Angus, în zona consiliului Perth și Kinross. Orașul principal al județului este Dundee, care constituie o zonă de consiliu separată.

chestionare

Îl numești!

În limba maghiară, cum se numește națiunea Ungariei?

Angus este ocrotit de defecțiunea de la granița de la Highland, care se deplasează spre nord-vest de Edzell până în Lintrathen. Zona Highland cuprinde platouri de 2.000–3.000 de metri (600–900 metri) cu o înălțime indentificată de trei înălțimi largi sau văi (Glen Isla, Glen Clova și Glen Esk). Glaciația nu a erodat foarte mult în sus, decât în ​​acele văi; acolo ghețarii au excavat lacuri de panglici (lacuri), cum ar fi Loch Lee în Glen Esk, folosit acum ca rezervor. La sud de marginea impresionantă a Highlandului se află valea bogată a Strathmore („felul lui Angus”), care are depozite glaciare fertile. Dealurile Sidlaw formează granița de sud-est a văii Strathmore, iar fața lor scarpată privește spre sud-est de pe câmpiile de coastă acoperite cu pământ glaciar. Dunele de nisip și plajele înălțate postglaciare sunt pe marginea țărmului.

Clima este în general uscată, cu izvoare răcoroase și ceață frecventă a mării. Vara târzie și începutul toamnei sunt de obicei călduroase și există ore lungi de soare, ceea ce dictează o recoltă târzie. Solurile superficiale sunt subțiri și sărace, cu turbe în zonele mai plane. Soluri ușoare, bine drenate, apar pe nisipurile de plajă fluvio-glaciare și ridicate, iar argilele fluviale fertile înconjoară bazinul Montrose. Câmpiile joase sunt predominant agricole, cu excepția crestei mohor din Sidlaws și a unor păduri pe solurile pietrișului.

Picții au ocupat județul Angus în perioada romană. Există mai multe rămășițe ale mai multor forturi de deal pictate, în special la Finavon și pe Caterthuns, lângă Menmuir. Romanii au înființat tabere temporare în zonă în secolul I, iar urmele taberelor și drumurilor lor sunt încă evidente. Începând cu secolul al VI-lea, pictorii au fost nevoiți să-și apere pământul împotriva invadatorilor teutoni și danezi din mare și împotriva unghiurilor care invadează din Northumbria pe uscat. În timpul secolului al IX-lea, Angus a fost sub dominația scoțienilor vorbitori de gaelici (originari din Irlanda), care s-au contopit treptat cu populația existentă. În secolul al 11-lea locuitorii Angusului au învins o invazie de vikingi. Pe parcursul secolului al XII-lea, coloniile de flameni au stabilit industriile de lână și lenjerie în Angus, iar județul s-a bucurat în consecință de o prosperitate care a supraviețuit războaielor scoțiene de independență la începutul secolului al XIV-lea. Județul a suferit mai mult în războaiele civile engleze în secolul al XVII-lea, când atât Dundee, cât și orașul Brechin au fost jefuite.

Economia zonei consiliului include un amestec de activități agricole, industriale și de servicii. Zonele montane susțin exploatații extinse de oi, iar vitele de vită sunt crescute intens în strălucire. Cartofii de sămânță de înaltă calitate sunt cultivați ca o cultură de numerar și exportați. Întreprinderile mici produc zmeură și căpșuni pentru industria de confecționare a gemurilor din Dundee și Montrose. Furnizarea de bunuri și servicii pentru industria petrolieră din Marea Nordului este foarte importantă pentru economia Angusului. Turismul este, de asemenea, important, mai ales pe coastă și în zonele montane și strălucitoare. Orașul istoric al județului (sediul) și centrul administrativ al Angusului este Forfar. Zona consiliului de suprafață, 2.184 km pătrați 843 mile pătrate. Pop. (2001) zona consiliului, 108.400; (2011) zona consiliului, 115.978.