Caracteristica evoluţiei relatiilor internaţionale 1945-1991. Războiul Rece (Mai 2024)
Reduceri ale forțelor reciproce și echilibrate (MBFR), o serie de discuții din perioada războiului rece dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică (URSS) în anii’70 -’80, vizând atingerea parității la nivelul forțelor convenționale (non-nucleare) staționate în Europa. Acordurile încheiate în timpul negocierilor MBFR au fost încorporate în Tratatul privind forțele convenționale în Europa (CFE), semnat la sfârșitul anului 1999.
Evenimente din Războiul Rece
keyboard_arrow_left
Doctrina Truman
12 martie 1947
Planul Marshall
Aprilie 1948 - decembrie 1951
Blocada din Berlin
24 iunie 1948 - 12 mai 1949
pactul de la Varsovia
14 mai 1955 - 1 iulie 1991
Incident U-2
5 mai 1960 - 17 mai 1960
Invazia golfului porcilor
17 aprilie 1961
Criza Berlinului din 1961
August 1961
criza rachetelor din Cuba
22 octombrie 1962 - 20 noiembrie 1962
Tratatul privind interzicerea testelor nucleare
5 august 1963
Discuții strategice privind limitarea armelor
1969 - 1979
Reduceri ale forței reciproce și echilibrate
Octombrie 1973 - 9 februarie 1989
Zborul 007 al Korean Air Lines
1 septembrie 1983
Summit-ul din Reykjavík din 1986
11 octombrie 1986 - 12 octombrie 1986
Prabusirea Uniunii Sovietice
18 august 1991 - 31 decembrie 1991
keyboard_arrow_right
Primele negocieri ale MBFR au avut loc la Viena, Austria, în octombrie 1973. SUA au propus retragerea a 29.000 de militari din Europa în schimbul retragerii sovietice a 1.700 de tancuri și 68.000 de trupe. Aceasta va fi urmată de o reducere a ambelor părți la un total de 900.000 de soldați pe fiecare parte. Pactul de la Varșovia, condus de sovietici, a propus ca fiecare parte să înlăture 20.000 de soldați și să înghețe puterile trupelor la acel nivel. Fiecare țară a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și Pactul de la Varșovia și-ar reduce apoi forțele cu 15%.
Discuțiile MBFR au continuat și au continuat cu puțini progrese timp de ani de zile. Propunerile din Pactul de la Varșovia au fost îndeplinite de către contrapropozițiile NATO, iar acestea, la rândul lor, au generat contra-propoziții. Putin de substanta a fost realizat pana in 1988, cand liderul sovietic Mikhail Gorbaciov a anuntat planurile pentru o reducere unilaterala de 500.000 de trupe a fortelor sovietice si retragerea a 50.000 de trupe si 5.000 de tancuri din estul Europei pana in 1990.
În 1989, NATO și Pactul de la Varșovia au convenit să creeze un nou forum de negociere a reducerilor de trupe în Europa. Discuțiile MBFR s-au încheiat oficial pe 9 februarie și au fost înlocuite de discuțiile CFE din 9 martie. Cu toate acestea, evenimentele au depășit partidele cu dezvelirea imperiului sovietic din estul Europei în 1990. Acest lucru a dus la întrebări despre viitorul Pactului de la Varșovia, ceea ce a complicat problema nivelurilor de trupe. Forțele națiunilor Pactului de la Varșovia erau incluse în nivelurile trupelor sovietice, dar URSS nu mai putea fi sigură că aceste țări vor rămâne aliați.
La 19 noiembrie 1990, 23 de națiuni, inclusiv SUA și URSS, au semnat CFE, care inițial a acoperit doar reduceri ale echipamentelor. (Problema reducerilor de trupe a fost amânată.) Fiecare parte a fost de acord să-și limiteze forțele din Europa la 20.000 de tancuri, 20.000 de piese de artilerie, 30.000 de transportatori de personal blindat, 2.000 de elicoptere de atac și 6.800 de avioane de luptă. Cu toate acestea, în termen de un an de la semnarea tratatului, Uniunea Sovietică s-a prăbușit și a fost înlocuită de o alianță a fostelor republici independente sovietice, denumite Commonwealth of States Independent (CSI).
Înlocuirea URSS cu CSI a întârziat din nou ratificarea tratatului. Fiecare națiune din CSI avea propriile forțe armate și fiecare trebuia să fie de acord cu limitele trupelor și echipamentelor. În iulie 1992, Parlamentul rus a ratificat CFE, asigurând cooperarea celei mai mari și mai puternice militare fosta republică sovietică. Dificultatile legate de verificarea reducerilor echipamentelor și a diferențelor față de probleme precum aplicarea tratatului fostelor republici sovietice din Asia Centrală au întârziat aprobarea finală a CFE cu încă șapte ani. CFE a fost semnat de 30 de națiuni la 19 noiembrie 1999.
