Why is it so hard to cure cancer? - Kyuson Yun (Mai 2024)
Henrietta Lacks, născută Loretta Pleasant, (născută la 1 august 1920, Roanoke, Virginia, SUA - a murit la 4 octombrie 1951, Baltimore, Maryland), femeie americană ale cărei celule canceroase ale colului uterin au fost sursa liniei de celule HeLa, cercetări la care a contribuit la numeroase progrese științifice importante.
chestionare
Fațe americane celebre: fapt sau ficțiune?
Clarence Darrow era un cunoscut procuror din secolul al XIX-lea.
După ce mama ei a murit la naștere în 1924, tatăl ei s-a mutat cu cei 10 copii ai săi în Clover, Virginia, unde i-a împărțit între rude care urmau să fie crescute. Henrietta a fost astfel crescută de bunicul ei, care avea grijă și de un alt nepoțel, vărul lui Henrietta, David, cunoscut sub numele de Day. Henrietta și Day s-au căsătorit pe 10 aprilie 1941. Încurajați de un văr, Day s-a mutat curând spre nord în Maryland pentru a lucra la fabrica de oțel Sparrows Point din Bethlehem Steel, în plină expansiune cu cererea generată de al doilea război mondial. La scurt timp după aceea, Henrietta și copiii cuplului s-au alăturat zilei la Turner Station, Maryland, o comunitate din afara Baltimore, unde locuiau mulți dintre oțelarii afro-americani.
Înainte de a cincea sarcină, Henrietta a simțit un „nod” în interiorul ei și sângerare îngrijorătoare și dovezi ale unei colecții pe colul uterin la câteva luni după naștere, în cele din urmă, au trimis-o pe Henrietta la medicul ei. Ea a fost trimisă la secția de ginecologie de la Spitalul Johns Hopkins din Baltimore, unde în februarie 1951, o biopsie a indicat prezența unei tumori de col uterin care a fost nedetectată de medici atât la nașterea fiului ei, la 19 septembrie 1950, cât și în urma -examinare la șase săptămâni mai târziu.
After further tests, Henrietta received the first of several radium treatments, the standard of care for the day, which involved stitching small glass tubes of the radioactive metal secured in fabric pouches—called Brack plaques—to the cervix. While performing the procedure, the surgeon extracted two small tissue samples: one from Henrietta’s tumour and one from healthy cervical tissue close by. The samples from Henrietta’s cervix were among many extracted for physician George Gey, the head of tissue culture research at Johns Hopkins, who was searching for an “immortal” cell line for use in cancer research. Unlike previous samples, Henrietta’s cancerous cells—called HeLa, from Henrietta Lacks—not only survived but also multiplied at an extraordinary rate. Henrietta herself was unaware that any sample had been taken; at that time it was not uncommon to study patients and their tissues without their knowledge or consent (see Tuskegee syphilis study).
While her cells thrived, Henrietta declined. By September the cancer had spread throughout her body, and early the following month Henrietta died. However, the HeLa cells, famed for their longevity,continued to thrive in culture long after Henrietta’s death. HeLa became a ubiquitous study material, contributing to the development of drugs for numerous ailments, including polio, Parkinson disease, and leukemia. In spite of this, until the 1970s Henrietta’s role was unknown even to her family. In the 21st century Henrietta’s case was an important component in the debate surrounding informed consent from patients for the extraction and use of cells in research. In 2013 the National Institutes of Health (NIH) granted the Lacks family control over how data on the HeLa cell genome would be used (the genome of a HeLa cell line had been sequenced in full earlier that year). Two members of the Lacks family formed part of the NIH’s HeLa Genome Data Access working group, which reviewed researchers’ applications for access to the HeLa sequence information.
