Bachianas Brasileiras No. 2 lucrat de Villa-Lobos
Bachianas Brasileiras No. 2 lucrat de Villa-Lobos

Heitor Villa-Lobos - Bachianas Brasileiras No. 2 (1930) (Mai 2024)

Heitor Villa-Lobos - Bachianas Brasileiras No. 2 (1930) (Mai 2024)
Anonim

Bachianas Brasileiras No. 2, suită orchestrală a compozitorului brazilian Heitor Villa-Lobos, a doua dintr-un set de nouă apartamente (1930–45) pentru diverse combinații de voci și instrumente, în care tehnici contrapuntale și armonice în maniera lui JS Bach sunt aplicată temelor de origine braziliană. A doua suită a fost compusă în jurul anului 1930, deși Villa-Lobos a revizuit-o ulterior.

chestionare

Ridicarea cortinei pentru compozitori: fapt sau ficțiune?

Haydn nu a compus niciun cvartet de coardă.

Suite-urile Bachianas Brasileiras de la Villa-Lobos au scoruri foarte variate, de la muzică de cameră la scară mică până la lucrări orchestrale grandioase. A doua suită se bazează mai mult pe cea din urmă. Lucrarea este o piesă de muzică de program, cu fiecare din cele patru mișcări ale sale oferind o impresie diferită a vieții braziliene, așa cum este indicat de subtitrarea fiecărei mișcări.

Starea plină de slăbiciune a mișcării de deschidere, „Preludio: o canto do capadocio” („Preludiu: cântecul Scampului”), înfățișează stilul de viață întâmplător și neîngrădit al unui coleg rural. În schimb, a doua mișcare, „Aria: o canto da nossa terra” („Aria: cântecul pământului nostru”), este ceva mai rapidă în tempo și oferă o energie mai puternică. Se deschide cu o melodie largă, curgătoare, imnă, urmată de o temă tristă, în care atât saxofonul, cât și trombonul joacă roluri proeminente; melodia imnului se întoarce pentru a închide mișcarea. O structură similară este evidentă în cea de-a treia mișcare, „Danza: lembrança do sertão” („Dans: amintire de Bush”), în care tema de deschidere se repetă la sfârșitul mișcării, sandwich-ul unei teme centrale contrastante, care sugerează aici un dans popular. Mișcarea finală, „Toccata: o trenzinho do Caipira” („Toccata: Trenul Mic al Țăranului”), începe cu efecte timbrale și ritmice care conjurează o motorizare cu abur accelerat. Tema principală care curge reprezintă progresul trenului prin mediul rural, cu încărcarea veselă de pasageri, iar o slăbire treptată a ritmului, cu mai multe zgârieturi de aburi, sugerează încetinirea trenului pe măsură ce alunecă în stație.